DESPRE

În anul 2006, împreună cu, Stepan Carmen Daniela (Dana), Victoria Bucun (Vica), coregrafa echipei și Victor Slav, participam la emisiunea ”Dansez pentru tine”, câștigam marele premiu și plecam în China (Beijing) pentru operația de implant cu celule STEM, programată încă din anul 2005.

În luna Martie a anului 2007, a fost plecarea spre Beijing. Înainte de plecare, cineva din echipa ”Dansez pentru tine” a celor de la Pro TV, mai în glumă mai în serios, mai ca apreciere pentru efort și încurajare pentru lungul drum ce stătea în fața noastră, mi-a spus că după viața mea ar ”merita” făcut un film…asta mi-a rămas întipărit acolo undeva în subconștient multă vreme. Nu știu dacă viața mea, merită sau nu să fie subiectul unui scenariu de film, sau cartea chiar să și vadă lumina tiparului, știu doar că am simțit nevoia să scriu despre asta și să împărtășesc cu ceilalți, din experiențele mele, pre și post accident.

Încă de la întoarcera de la operația din China și de la recuperarea din Franța, din toamna lui 2007, am început să scriu, dar totuși timid și fără consistență, pe un Blog. Multe din articolele povestite pe blog, se vor regăsi și în carte. Totuși, coerent și consistent, am început să scriu doar începând cu luna martie 2020, atunci când în România se instaura starea de urgență și toată lumea încremenea în case.

Cu toata astea, eu nu am încremenit, atunci, în haosul și spaima pandemiei, mi-am găsit liniștea, răbdarea, determinarea și dorința să continui să scriu într-un mod serios și să îmi propun să și finalizez acest proiect…și sper să și reușesc să public, ceea ce eu am găsit de cuviință să numesc sugestiv, un rezumat detaliat al vieții mele…”Viața ca un Carusel”.

Nu știu ce ecouri, deznodământ și impact va avea acest proiect, știu doar că sunt nu doar determinat, dar și dornic să îl duc la bun sfârșit, ca de altfel toate proiectele pe care mi le-am propus spre îndeplinire de-a lungul anilor. Dansez pentru tine, Web Invent, Critic Media și acum…Viața ca un Carusel.

Da, întotdeauna am fost un îcăpățânat incurabil, dar chiar dacă uneori încăpățânarea te poate duce la autodistrugere, canalizată coerent și înțelept, te poate duce departe, îți poate oferi acel ceva, de care ai nevoie ca să răzbești. Datorită încăpățânării încă trăiesc, datorită ambiției și voinței încă mai sunt pe aici ca să las o amprentă cât de mică în urma mea, un semn cât de mic că am fost și eu pe aici și că în ciuda evenimentelor nefericite ce mi-au bântuit existența în ultimii 23 de ani, nu am făcut umbră pământului degeaba…!